Ce faci când copilul tău are un prieten imaginar? Interpretări psihologice și spirituale

Ai observat că micuțul tău vorbește cu cineva invizibil? Îi face loc la masă sau îi povestește lucruri în șoaptă? Nu te grăbi să te îngrijorezi! Prietenii imaginari sunt o parte firească și sănătoasă a copilăriei, iar apariția lor spune multe despre creativitatea, inteligența emoțională și nevoia de conexiune a celor mici. În loc să spui „nu e real” sau „e o prostie”, încearcă să-l asculți, să-l întrebi și să vezi ce se ascunde în spatele acestor jocuri aparent fantastice.

În rândurile de mai jos vei descoperi explicații psihologice și spirituale despre acest fenomen, dar și sfaturi clare despre cum să gestionezi empatic și înțelept situațiile în care copilul tău dezvoltă o legătură cu un prieten imaginar.

De ce apar prietenii imaginari?

Prietenii imaginari sunt acei companioni pe care copilul și-i creează ca să treacă peste diverse momente din copilăria sa. Apariția lor e cât se poate de normală și chiar sănătoasă pentru dezvoltarea copilului. Aproape fiecare copil are din când în când un prieten invizibil cu care vorbește, se sfătuiește, la care se plânge sau pe care îl implică în jocurile sale de zi cu zi. Acest prieten îi aduce bucurie, o preocupare în orele lungi în care este singur și nu are cu cine să se joace. Sunt șanse mari ca și tu ai avut în copilăria ta un asemenea personaj special.

Pentru un adult poate fi dificil să înțeleagă nevoia copilului său de a avea un prieten imaginar. Foarte rar aceste personaje din mintea lor rezistă până la pubertate, așa că fii deschis la minte, îmbrățișează ideea și susține creativitatea copilului tău.

Minciună sau imaginaţie bogată? Sfaturi pentru părinţi să le deosebească

Ce spun studiile recente?

Până de curând, psihologii considerau că un copil trece de nevoia de a avea un prieten imaginar la vârsta când se duce la școală. Însă un recent studiu realizat de Universitatea din Washington a arătat că și copiii trecuți de 7 ani continuă să interacționeze cu amicii din mintea lor. Deși ei știu că el nu există în realitate, de multe ori se poartă exact invers. Ca părinte, tinzi să fii îngrijorat și nu știi cum să reacționezi când vezi că el insistă să mai pună o farfurie și un tacâm și pentru prietenul imaginar. Conform psihologilor, îngrijorările tale sunt nefondate.

Citeste continuarea: 1 2 3 4